„Fiindcă Împărăția cerurilor se aseamănă cu un gospodar care a ieșit dis-de-dimineață să-și tocmească lucrători la vie. S-a învoit cu lucrătorii cu câte un leu pe zi și i-a trimis la vie. ... Când a ieșit pe la ceasul al unsprezecelea, a găsit pe alții stând în piață și le-a zis: ‘De ce stați aici toată ziua fără lucru?’ Ei i-au răspuns: ‘Pentru că nu ne-a tocmit nimeni.’ ‘Duceți-vă și voi în via mea’, le-a zis el, ‘și veți primi ce va fi [drept].’
Seara, stăpânul viei a zis ispravnicului său: ‘Cheamă pe lucrători și dă-le plata, începând de la cei de pe urmă până la cei dintâi.’ Cei din ceasul al unsprezecelea au venit și au luat, fiecare, câte un leu. Când au venit cei dintâi, socoteau că vor primi mai mult, dar au primit și ei tot câte un leu de fiecare.
După ce au primit banii, cârteau împotriva gospodarului... . Drept răspuns, el a zis unuia dintre ei: ‘Prietene, ție nu-ți fac nicio nedreptate. Nu te-ai tocmit cu mine cu un leu? Ia-ți ce ți se cuvine și pleacă. Eu vreau să plătesc și acestuia din urmă ca și ție. Nu pot să fac ce vreau cu ce-i al meu? Ori este ochiul tău rău, fiindcă eu sunt bun?’” (Matei 20:1-15)
În acest caz, dreptatea este subiectul întrebării pe care a pus-o gospodarul ultimilor dintre muncitorii cu ziua. „De ce stați aici toată ziua fără lucru?” Chiar dacă aceștia au muncit doar o oră, totuși ei fuseseră disponibili toată ziua. Astfel, gospodarul și-a asumat responsabilitatea vizavi de disponibilitatea muncitorilor, angajându-i chiar și pentru o oră.
|
|
