De fiecare dată când instituie o nouă epocă în istorie, Dumnezeu stabilește legi pentru succesul ei și pretinde o aderare totală la acestea.

3. Toleranța în Biserica Noului Testament

Spiritul de dragoste și de sacrificiu era atât de puternic în biserica din primul secol, încât mulți dintre credincioși își vindeau averile și distribuiau banii prin apostoli către cei săraci și nevoiași.

Când Anania și Safira s-au hotărât în secret să afișeze o manifestare publică de generozitate, dar să rețină o parte din profiturile vânzării ogorului lor, Dumnezeu nu a tolerat o asemenea necinste. Petru i-a spus lui Anania:

„’Dacă n-o vindeai, nu rămânea ea a ta? Și, după ce ai vândut-o, nu puteai să faci ce vrei cu prețul ei? Cum s-a putut naște un astfel de gând în inima ta? N-ai mințit pe oameni, ci pe Dumnezeu.’ Anania, când a auzit cuvintele acestea, a căzut jos și și-a dat sufletul...” (Fapte 5:4-5).

Deoarece legile lui Dumnezeu și legile naturii sunt neschimbătoare, cei care le încalcă vor experimenta consecințele prezise. Fiecare faptă și fiecare cuvânt va fi judecat conform legii secerișului.

„Nu vă înșelați: ‘Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.’ Ce seamănă omul, aceea va și secera. Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească putrezirea, dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viața veșnică” (Galateni 6:7-8).