Un credincios trebuie să arate o mai mare îngăduință față de necredincioși, decât are față de ceilalți credincioși. Pavel explică acest lucru în același pasaj în care îi avertizează pe credincioși să nu aibă părtășie cu alți credincioși care încalcă standardele lui Dumnezeu.

„V-am scris în epistola mea să n-aveți nicio legătură cu curvarii. Însă n-am înțeles cu curvarii lumii acesteia sau cu cei lacomi de bani sau cu cei hrăpăreți sau cu cei ce se închină la idoli, fiindcă atunci ar trebui să ieșiți din lume... În adevăr, ce am eu să judec pe cei de afară? Nu este datoria voastră să judecați pe cei dinăuntru? Cât despre cei de afară, îi judecă Dumnezeu...” (1 Corinteni 5:9‑10, 12-13).

Trebuie făcută o distincție între necredincioșii care încalcă legile țării și cei care își exprimă pur și simplu părerea. Crimele împotriva societății nu trebuie tolerate, deoarece într-o comunitate vor fi atâtea crime câte sunt tolerate de cei din jur. În Scriptură, autoritățile care aplică legea sunt numite de trei ori „slujitori ai lui Dumnezeu” pentru a face binele, și toți cetățenii trebuie să-i susțină și să-i încurajeze în munca pe care o depun de a menține legile și ordinea (Vezi Romani 13:1-7).