Iacov subliniază și el acest adevăr: „Frații mei, să priviți ca o mare bucurie când treceți prin felurite încercări, ca unii care știți că încercarea credinței voastre lucrează răbdare” (Iacov 1:2-3).

Petru, de asemenea, explică modul în care suferința produce bucurie: „[Când suferiți] dimpotrivă, bucurați-vă, întrucât aveți parte de patimile lui Hristos, ca să vă bucurați și să vă veseliți și la arătarea slavei Lui” (1 Petru 4:13, sublinierile aparțin autorului).

Dumnezeu ne poate transforma întristările cele mai adânci în bucuriile cele mai profunde: „mi-ai prefăcut tânguirile în veselie, mi-ai dezlegat sacul de jale și m-ai încins cu bucurie, pentru ca inima mea să-Ți cânte și să nu stea mută. Doamne Dumnezeule, eu pururea Te voi lăuda!” (Psalmul 30:11-12)

„Bucuriile noastre cele mai curate și mai nobile sunt de fapt întristări transformate.” —Alexander Maclaren