Pavel explică procesul acesta în scrisorile lui către Biserica din primul secol. El a descoperit că puterea lui Cristos stă numai la dispoziția celor care își recunosc slăbiciunea înaintea Lui. Prima expresie a slăbiciunii este strigătul către El pentru mântuire. Apoi urmează strigătul în rugăciune, în dependență zilnică de El. Pavel a învățat cum să transforme necazurile și încercările în aduceri aminte despre propria-i slăbiciune și suficiența lui Cristos.
Aceste aduceri aminte erau atât de importante pentru el, încât se bucura de ele, mulțumindu-I lui Dumnezeu și căutând mereu potențiale beneficii în și prin ele. Pavel a fost conștiincios până la sfârșitul misiunii și a explicat care era secretul credincioșiei lui. „De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos, căci, când sunt slab, atunci sunt tare” (2 Corinteni 12:10).
|
