Astfel, cu cât înțelegem mai mult blândețea și o dezvoltăm, cu atât mai mult dobândim din natura Domnului Isus Cristos.

Este de înțeles astfel, de ce Isus și-a început discursul despre ucenicie lăudând calitățile blândeții: „Ferice de cei săraci în duh ... Ferice de cei ce plâng ... Ferice de cei blânzi...” (Matei 5:3-5)

Blândețea înseamnă să schimbăm poverile din viața noastră, care sunt dureroase și grele, cu jugul lui Cristos, care este ușor și bun.

„Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră ... și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.” (Matei 11:28-29)