[VT] Să nu cumva să blestemăm pe cineva în intimitatea casei noastre și nici măcar în gând.
„Nu blestema pe împărat nici chiar în gând și nu blestema pe cel bogat în odaia în care te culci, căci s-ar putea întâmpla ca pasărea cerului să-ți ducă vorba și un sol înaripat să-ți dea pe față vorbele.” (Eclesiastul_10:20)
[NT] Fiind copii de Dumnezeu, vorbirea spurcată sau nesăbuită nu are ce căuta în gura noastră.
„Să nu se audă nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste, care nu sunt cuviincioase, ci mai degrabă cuvinte de mulțumire.” (Efeseni_5:4)
|
