Acești pași sunt în armonie cu funcțiile Duhului Sfânt în viața unui credincios. Când cineva exersează credința, punându-și încrederea în Domnul Isus Cristos, devine un copil al lui Dumnezeu și primește locuirea Duhului Sfânt.

Apoi, ca și credincios, poate să-L roage pe Tatăl Ceresc să fie umplut cu Duhul Sfânt (Vezi Luca 11:13). Odată ce suntem umpluți de Duhul, vom fi trecuți prin încercări și necazuri care ne vor cere să murim față de noi înșine și față de înclinațiile noastre naturale.

Trecerea fiecărui test cere să avem credință în suveranitatea lui Dumnezeu, mulțumindu-I pentru scopurile Lui în a le îngădui, și strigând către El atunci când avem nevoie de eliberare. În măsura în care sunt îndeplinite aceste lucruri, credinciosul experimentează puterea Duhului Sfânt de a-l „învia” când moare față de sine.

Puterea învierii Duhului produce autocontrol. Pavel se referă la aceasta în Romani 8:11: „Și dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morți locuiește în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morți va învia și trupurile voastre muritoare din pricina Duhului Său, care locuiește în voi.”

A experimenta această putere a fost țelul măreț al lui Pavel, acesta fiind gata să treacă prin orice suferință era necesară ca s-o dobândească. „Și să-L cunosc pe El și puterea învierii Lui și părtășia suferințelor Lui și să mă fac asemenea cu moartea Lui” (Filipeni 3:10).