Dumnezeu i-a zis lui Avraam să-și părăsească țara, rudele și casa părintească și să-L urmeze într-o Țară promisă. Pe parcurs, Avraam a învățat atitudinea mentală a unui locuitor în cort. Când urmașii lui Avraam au mers în Egipt (care este un simbol al lumii), și-au pierdut perspectiva locuirii în cort. La scurtă vreme, apăsarea sclaviei i-a făcut să strige spre Dumnezeu să-i elibereze.

Dumnezeu i-a scos „din casa robiei” (Vezi Deuteronom 13:5) și le-a restaurat perspectiva locuirii în corturi pe când se aflau în pustiu. Însuși Dumnezeu a locuit alături de ei într-un cort (Cortul întâlnirii) și i-a determinat să privească spre ceruri pentru pâinea de toate zilele și pentru a primi călăuzire zi de zi.

În Țara promisă au locuit în case frumoase, dar Dumnezeu i-a avertizat să nu-și piardă atitudinea de peregrini! Astfel, El a instaurat o sărbătoare anuală în timpul căreia poporul Israel trebuia să locuiască în corturi, vreme de o săptămână, ca să li se amintească de dependența lor totală de Dumnezeu (Vezi Levitic 23:34).

O atitudine de peregrin înseamnă să ne dăm seama că lumea aceasta nu este casa noastră și că ne aflăm într-o călătorie sfântă spre Împărăția lui Dumnezeu, fiind total dependenți de El ca „străini și călători”. Nu e nimic rău cu a locui într-o casă atâta vreme cât nu-ți pierzi atitudinea de peregrin și îți vezi casa ca pe o bază temporară de unde poți împlini Marea Trimitere!