„Smeriți-vă dar sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalțe” (1_Petru_5:6). Dacă nu o facem, El ne va smeri prin circumstanțe, împotrivire, infirmități sau slăbiciuni.
Este interesant de observat că trebuie să ne smerim în primul rând în ochii Domnului și că nu este neapărat necesar să o facem în ochii oamenilor. El poate să vadă adevărata stare a inimii, fie că ne lingușim singuri cu complimente, fie că ne smerim sincer și Îl înălțăm pe El.
Regele Nebucadnețar a învățat ce se întâmplă când un om nu reușește să se smerească singur. Totuși, după ce a fost smerit de Dumnezeu, el I-a dat gloria cuvenită Lui. „După trecerea vremii sorocite, eu, Nebucadnețar, am ridicat ochii spre cer și mi-a venit iarăși mintea la loc. Am binecuvântat pe Cel Preaînalt, am lăudat și slăvit pe Cel ce trăiește veșnic, Acela a cărui stăpânire este veșnică și a cărui împărăție dăinuiește din neam în neam.” (Daniel_4:34)
|
