Unul dintre cele mai mari mistere și minuni ale vieții este acela că Dumnezeu simte o nevoie pentru fiecare dintre noi. El dorește părtășia cu noi și are nevoie de trupurile noastre ca să fie temple ale Duhului Său cel Sfânt. El are nevoie și de membrele trupurilor noastre pentru a fi unelte ale neprihănirii și pentru a face voia Lui, deoarece alege să lucreze prin credincioși.

În schimb, Dumnezeu ne-a creat ca să avem o nevoie zilnică de El. Nu ne-a creat ca să supraviețuim cu o singură masă pe lună, ci cu mâncare zilnică și ne-a învățat să ne rugăm: „Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi” (Matei 6:11). El a mai subliniat faptul că: „Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4:4).

Într-o relație de căsnicie, când unul dintre soți devine auto-suficient, relația este afectată, pentru că bucuria și harul vin atunci când dăm și primim. Ispita cu care s-au confruntat Adam și Eva nu era doar să guste un fruct interzis, ci să fie auto-suficienți și să nu mai aibă nevoie de Dumnezeu. Vicleanul șarpe le-a spus că, dacă vor mânca din fruct, vor fi ca niște dumnezei și vor fi în stare să decidă pentru ei înșiși ce e bine și ce e rău (Vezi Geneza 3:1-6).