Regele David s-a gândit că aducerea chivotului sfânt al lui Dumnezeu în capitala Ierusalim ar fi o idee bună. A organizat o procesiune uriașă și a început aventura. Totuși nu a reușit să exerseze precauția, verificându-și în acest sens decizia cu Scriptura.

Chivotul era sacru și Dumnezeu dăduse instrucțiuni speciale despre cum trebuia să fie mutat. Filistenii care capturaseră chivotul l-au pus într-un car tras de boi ca să-l trimită înapoi în Israel. David a crezut că ar putea să folosească aceeași metodă; cu toate acestea, ideea lui s-a sfârșit tragic.

Când boii au început să tragă carul pe un teren denivelat, acesta s-a zdruncinat și chivotul a alunecat într-o parte. Uza a întins mâna să-l țină și a murit pe loc, pentru că nimeni nu trebuia să atingă chivotul (Vezi 2 Samuel 6:3-8 și Numeri 4).

Mai târziu, David și-a exersat precauția ascultând de instrucțiunile lui Dumnezeu cu privire la transportarea chivotului. Se introduceau doi drugi în urechile fixate la capetele opuse ale chivotului și trebuia purtat pe umeri de patru preoți. Astfel chivotul a fost adus în siguranță la Ierusalim și tot poporul s-a bucurat (Vezi 1 Cronici 15:11-15 și Exod 25:10-15).

„Lipsa de știință este o pagubă pentru cineva și cine aleargă neghiobește înainte o nimerește rău.” (Proverbe 19:2)