Ca și Asa, cineva care eșuează să ia decizii înțelepte poate totuși să aibă o inimă desăvârșită: „Dar înălțimile n-au pierit, măcar că inima lui Asa a fost în totul a Domnului în tot timpul vieții lui” (1 Împărați 15:14).
Pe de altă parte, cineva poate lua decizii bune, dar nu are o inimă întreagă pentru Dumnezeu: „Amația a ajuns împărat la vârsta de douăzeci și cinci de ani și a domnit douăzeci și nouă de ani la Ierusalim. ... El a făcut ce este bine înaintea Domnului, dar cu o inimă care nu era în totul dată Lui” (2 Cronici 25:1-2).
Putem să verificăm dacă avem o inimă sinceră, constatând dacă ne închinăm altor dumnezei sau nu, fie în secret, fie pe față. „Când s-a întors Amația de la înfrângerea edomiților, a adus pe dumnezeii fiilor lui Seir și i-a pus dumnezei pentru el; s-a închinat înaintea lor și le-a adus tămâie” (2 Cronici 25:14).
Când așteptăm de la lucruri sau de la oameni ceea ce numai Dumnezeu ne poate da, ne facem idoli și pierdem sinceritatea din inimă.
|
