În Scriptură, opusul sfințeniei este necurăția sau impuritatea. În Romani 6:19 citim: „După cum odinioară v-ați făcut mădularele voastre roabe ale necurăției și fărădelegii, așa că săvârșeați fărădelegea, tot așa acum trebuie să vă faceți mădularele voastre roabe ale neprihănirii, ca să ajungeți la sfințirea voastră!”

Apostolul Petru leagă sfințenia de poruncile din Vechiul Testament: „Ca niște copii ascultători, nu vă lăsați târâți în poftele pe care le aveați altădată, când erați în neștiință. Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiți și voi sfinți în toată purtarea voastră. Căci este scris: ‘Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt.’ ” (1 Petru 1:14-16).

În acest pasaj, Petru citează direct din Levitic, carte care descrie aproximativ zece categorii diferite de necurăție fizică și morală. Aceeași carte conține peste șaptezeci de referințe la cuvântul sfânt.