Pavel a subliniat apoi valoarea autocontrolului și a sacrificiului personal pe care-l făcea, ca să-l dobândească:

„Eu, deci, alerg, dar nu ca și cum n-aș ști încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care lovește în vânt. Ci mă port aspru cu trupul meu și-l țin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.” (1 Corinteni 9:26-27)

Orice credincios care dorește să fie lider în biserică trebuie să aibă autocontrol.

„Căci episcopul, ca econom al lui Dumnezeu, trebuie să fie fără prihană, nu încăpățânat, nici mânios, nici dedat la vin, nici bătăuș, nici lacom de câștig mârșav, ci ... cumpătat, drept, sfânt, înfrânat” (Tit 1:7-8)

Având experiența vieții, bătrânii trebuie să exceleze și în cumpătare, pentru a-i putea sfătui pe alții.

„Tu însă vorbește lucruri care se potrivesc cu învățătura sănătoasă. Spune că cei bătrâni trebuie să fie treji, vrednici de cinste, cumpătați, sănătoși în credință, în dragoste, în răbdare.” (Tit 2:1-2)