Ce poruncă uimitoare! Lui Dumnezeu Îi pasă atât de mult de împăcare, încât vrea să ne întrerupem închinarea înaintea Lui, ca să ne restaurăm relația cu fratele căruia i-am greșit. De fapt împăcarea este adevărata închinare, pentru că orice le facem semenilor Îi facem lui Cristos. (Vezi Matei 25:40.)

Porunca aceasta este vitală și dintr-un alt motiv. Isus o prezintă precedată de avertismentul că, dacă atacăm caracterul unui om, numindu-l prost, ne paște pericolul focului iadului. Evident acest lucru nu se referă la iadul veșnic, deoarece în iad nu mergem pentru că am fi numit pe cineva prost, ci pentru că am respins lucrarea răscumpărătoare a Domnului Isus Cristos.

Cuvântul iad folosit în acest pasaj este cuvântul grecesc geenna. Iadul este locul pedepsei viitoare și este numit „Gheena” sau „Gheena de foc”. Numele acesta a fost dat inițial pentru Valea lui Hinom, aflată la sud de Ierusalim, unde erau aruncate și arse gunoaiele și animalele moarte. Din punct de vedere spiritual, este un simbol al stării de tortură pe care o vor îndura cei condamnați la iad.

Iacov a folosit același termen când a explicat că „limba este și ea un foc, ... când este aprinsă de focul gheenei” (Iacov 3:6). Flăcările se răspândesc cu repeziciune și se pot transforma în dezastre infernale. De aceea, de îndată ce este detectat un incendiu, trebuie făcut tot posibilul ca să fie stins.

Altarul a fost un loc pentru arderile de tot care erau aduse ca jertfe de bun miros lui Dumnezeu. Împăcarea înseamnă stârpirea duhorii focului amărăciunii, ca Dumnezeu să Se poată bucura de aroma închinării noastre.