Cuvântul biblic îndatorire descrie conceptul de responsabilitate, acesta fiind tradus din cuvântul grecesc opheilo. El înseamnă „a fi dator să” sau „bunăvoința datorată” cuiva.

Cuvântul opheilo este tradus în diferite moduri în Noul Testament. Acestea includ trebuie să, a se cuveni, a fi dator să, și a fi obligat să. „Noi, care suntem tari, suntem datori [opheilo] să răbdăm slăbiciunile celor slabi și să nu ne plăcem nouă înșine” (Romani 15:1).

„Bărbatul să-și împlinească față de nevastă datoria [opheilo] de soț...” (1 Corinteni 7:3); „Dacă crede cineva că este rușinos pentru fata lui să treacă de floarea vârstei și nevoia [opheilo] cere așa, să facă ce vrea: nu păcătuiește, să se mărite” (1 Corinteni 7:36).

„Să nu datorați [opheilo] nimănui nimic, decât să vă iubiți unii pe alții, căci cine iubește pe alții a împlinit Legea” (Romani 13:8); „Noi însă, frați preaiubiți de Domnul, trebuie [opheilo] să mulțumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi...” (2 Tesaloniceni 2:13).