Dumnezeu ne îndeamnă cu stăruință: „Nu iubiți lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubește cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Căci tot ce este în lume: pofta firii pământești, pofta ochilor și lăudăroșia vieții, nu este de la Tatăl, ci din lume. Și lumea și pofta ei trec, dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac” (1 Ioan 2:15-17).

Cu cât rădăcinile noastre se înfig mai adânc în dragostea lui Cristos, cu atât avem o flexibilitate mai mare, „așa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credință; pentru ca, având rădăcina și temelia puse în dragoste, să puteți pricepe ... și să cunoașteți dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoștință...” (Efeseni 3:17–19).