E ușor să nu arătăm compasiune față de cei ce ne-au rănit, însă atitudinea noastră ar trebui să fie total diferită, atunci când înțelegem datoria imensă pe care am avut-o noi față de Dumnezeu, înainte să implorăm iertarea Lui.
În pilda lui Isus, robul cel rău, căruia i se iertase o mare datorie, nu a avut același fel de compasiune față de unul care îi datora o sumă mult mai mică. De ce? Răspunsul îl găsim în cuvintele lui: „Doamne, mai îngăduie-mă, și-ți voi plăti tot” (Matei_18:26).
El nu a fost destul de smerit să ceară milă, ci a cerut doar o prelungire a timpului de plată. Nu a vrut să accepte realitatea faptului că nu avea cu ce plăti, oricât timp ar fi primit (vezi versetul 25).
Deoarece el nu a cerut milă, nu a știut nici să o aprecieze atunci când a primit-o. Mai mult, nu a putut să arate milă nici celui care, la rândul lui, îi ceruse tot o prelungire a timpului de plată.
|
