1. Recunoaște modalitățile în care ai cârtit.

Disprețuiești darurile lui Dumnezeu? Pui la îndoială promisiunile Lui? Care este atitudinea ta în privința modului în care Dumnezeu lucrează, personal, cu tine? Ce anume te irită? Ai conștientizat vreodată faptul că atunci când ai cârtit împotriva persoanelor în autoritate ai cârtit împotriva lui Dumnezeu? Cine a fost afectat de cârtirea ta?

2. Conștientizează faptul că toată cârtirea ta este de fapt îndreptată împotriva lui Dumnezeu.

Arareori cârtim direct împotriva lui Dumnezeu și tocmai din acest motiv cârtirea este un păcat atât de înșelător. Dumnezeu stăpânește peste toate lucrurile și a promis că va folosi chiar și cele mai rele circumstanțe pentru binele nostru suprem, dacă Îl iubim (Vezi Romani 8:28). În orice situație în care noi cârtim, cârtirea noastră este îndreptată către Dumnezeu. În acest fel, eșuăm să recunoaștem că Lui îi pasă și că este dispus să lucreze în fiecare situație.

3. Mărturisește-ți păcatul în fața lui Dumnezeu.

De multe ori, suntem tentați să credem că a cârti nu este un lucru chiar atât de grav; la urma urmei, toată lumea o face. Însă, după cum vedem în Scriptură, cârtirea este un păcat foarte grav. Dumnezeu ne poruncește: „Faceți toate lucrurile fără cârtiri și fără șovăieli” (Filipeni 2:14). Atunci când noi, copiii lui Dumnezeu, cârtim, acest lucru se răsfrânge asupra Lui. Ne îndepărtează de bunătatea lui Dumnezeu, atât pe noi, cât și pe cei care ne aud.