Ca păstor, și-ar fi putut petrece tot timpul stând pur și simplu lângă oi. În schimb, el a luat inițiativa de a memora și de a medita la Legea lui Dumnezeu; a exersat cântatul cu măiestrie la harfă și s-a antrenat să arunce pietre cu praștia în prădătorii turmei sale. Aceste inițiative l-au făcut un păstor dibaci și l-au pregătit pentru a conduce națiunea Israel.

Ca rege, s-a hotărât să construiască un templu pentru Dumnezeu. Observați cum inițiativa lui a început prin cuvinte: „Iată! Eu locuiesc într-o casă de cedru, și chivotul lui Dumnezeu locuiește într-un cort” (2 Samuel 7:2). Deși Dumnezeu a subliniat faptul că este imposibil ca o casă să-L cuprindă, și că David nu era calificat pentru a o construi, El i-a onorat inițiativa, permițând fiului lui să construiască templul, pe care Dumnezeu l-a făcut sediu al întâlnirilor Lui cu Israel (Vezi 2 Samuel 7:6-17).