Care a fost marea jignire pe care Iacov i-a adus-o fratelui său, Esau? Esau l-a acuzat pe Iacov că i-a luat dreptul de întâi născut și că i-a furat binecuvântarea. Însă Esau a vărsat lacrimi de disperare abia când tatăl său l-a anunțat că va fi un servitor al fratelui său, Iacov. Isaac a spus: „Iată, l-am făcut [pe Iacov] stăpân peste tine... ” (Geneza 27:37). Pentru acest motiv, Esau a vrut să-l omoare pe Iacov.

Știm că Esau considera odios acest duh arogant, însă Isaac l-a asigurat pe Esau că pe viitor lucrurile se vor schimba: „Dar, când te vei răscula, vei scutura jugul lui de pe gâtul tău” (Geneza 27:40).

Focul a ars în inima lui Esau vreme de 20 de ani. În această perioadă, Dumnezeu a schimbat dorința inimii lui Iacov de a fi stăpânul fratelui său și l-a făcut să se vadă pe sine ca rob al lui Esau.

Când Iacov se pregătea să caute împăcare cu fratele său, a trimis înainte turme și cirezi ca dar de restaurare și le-a dat slujitorilor săi instrucțiuni precise legat de ceea ce să-i spună lui Esau când îi va întreba ale cui sunt turmele și cirezile. Servitorii trebuiau să spună: „A robului tău Iacov; ea este un dar trimis domnului meu Esau” (Geneza 32:18).

Oamenii sunt răniți de faptele noastre greșite, dar sunt adânc lezați de atitudinile noastre jignitoare. Problema atitudinilor este că nu le putem ascunde. Ele continuă să iasă la iveală. Ceilalți le pot vedea prin expresiile noastre faciale, prin limbajul trupului, prin tonalitatea folosită, prin lipsa zâmbetului binevoitor, prin cuvintele pe care le folosim și prin faptul că nu le arătăm respect.

Trebuie să ne evaluăm atitudinile în mod sincer, mai ales față de cei pe care i-am jignit, înainte să căutăm să ne împăcăm cu ei.