Pledarea pentru milă vs. prelungirea timpului de plată
Pilda robului nemilostiv, din Matei, capitolul 18, ne prezintă un slujitor care a refuzat să ierte o mică datorie, după ce a fost iertat de o datorie imensă. Oare de ce nu a fost capabil să acorde milă?
Răspunsul este pentru că nici el nu a cerut milă. El a cerut doar o prelungire a timpului de plată: „Doamne, mai îngăduie-mă, și-ți voi plăti tot” (Matei 18:26).
Stăpânul înțelept l-a trimis la închisoare, ca să-l tortureze chinuitorii și să-și dea seama că n-ar putea să plătească niciodată întreaga datorie. Numai atunci ar pleda pentru milă și ar fi capabil să o acorde și altora. (Vezi Matei 18:21-35.)
Curățirea conștiinței vs. a răspunde cu asprime
Când a auzit despre cazul omului care a furat mielul vecinului, David s-a înfuriat și a cerut pedeapsa maximă. Legea cerea numai patru oi pentru o oaie furată. Totuși, el nu a fost capabil să facă dreptate sau să acorde milă, pentru că era vinovat de aceeași greșeală (Vezi 2 Samuel 12:1-14).
Când îi judecăm cu asprime pe ceilalți, ne condamnăm singuri, pentru că și noi facem aceleași lucruri. „Așadar, omule, oricine ai fi tu care judeci pe altul, nu te poți dezvinovăți, căci prin faptul că judeci pe altul, te osândești singur, fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleași lucruri” (Romani 2:1).
|
