Supărările sunt oportunități de a demonstra toleranță.

Toleranța înseamnă a-i lua pe alții de mână și a-i conduce spre maturitate.

„Compasiunea va vindeca mai multe păcate decât condamnarea.” –Henry Ward Beecher

„ ... cine întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui va mântui un suflet de la moarte și va acoperi o sumedenie de păcate” (Iacov 5:20)

Toleranța nu înseamnă schimbarea standardelor lui Dumnezeu, ci să trăiești conform lor, în așa fel încât și alții să dorească să le urmeze.

„Călcați pe urmele mele, întrucât și eu calc pe urmele lui Hristos.” (1 Corinteni 11:1)

Nu confunda niciodată toleranța lui Dumnezeu față de păcătos, cu toleranța față de păcat.

„Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinței Lui, cum cred unii, ci are o îndelungă răbdare pentru voi și dorește ca niciunul să nu piară, ci toți să vină la pocăință.” (2 Petru 3:9)

Părintele care dorește să învețe toleranța trebuie doar să ia în considerare grija lui Dumnezeu față de copiii Săi.

„Cum se îndură un tată de copiii lui, așa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El.” (Psalmul 103:13)

„A-ți păstra vocea dulce, fața senină, voința fermă, răbdarea netulburată în cadrul căminului, în atenția propriei familii nu este o sarcină ușoară.” –Margaret Sangster