„A cârti” sau „a cârcoti” exprimă neplăcere, insatisfacție sau nemulțumire atunci când lucrurile nu se întâmplă așa cum credem că ar trebui. Înseamnă lamentarea cu privire la oameni și circumstanțe; e nemulțumirea față de autorități și față de alte diferite situații. Cârtitul provoacă necaz, descurajare și divizare. A cârti înseamnă a le da de știre celorlalți că lucrurile nu merg așa cum îmi doresc eu.

Majoritatea oamenilor cârtesc. Unii cârtesc puțin, alții însă sunt mari cârcotași. Indiferent dacă este puțin sau mult, cârtitul este un păcat mai grav decât vor crede cei mai mulți. Pare destul de nevinovat, dar tocmai aceasta e problema reală a cârtitului.

În esență, cârtitul reprezintă de fapt verbalizarea îndoielilor noastre despre Dumnezeu! Deși nu pare așa la prima vedere, atunci când ne apucăm să ne plângem de diferite lucruri, ceea ce spunem cu adevărat este: „Dacă ar fi ținut de mine, asta nu s-ar fi întâmplat”. Însă ținând cont de faptul că Dumnezeu este în controlul tuturor lucrurilor, în acest caz, ceea ce spunem noi de fapt este că: „Dumnezeu nu se ocupă prea bine de acest lucru! Eu știu mai bine decât El și eu aș face-o altfel!”

Nu este cârtire atunci când încerci, într-un mod corespunzător, să faci față unei probleme sau îngrijorări, însă trebuie să înțelegem faptul că Dumnezeu vede motivațiile inimilor noastre. Dacă încercăm să rezolvăm lucrurile având o motivație greșită, cu o atitudine de nemulțumire sau lipsă de credință, aceasta devine „cârtire”. Este imposibil să cârtești fără să te răzvrătești împotriva lui Dumnezeu, în necredință. Observați severitatea mustrărilor lui Dumnezeu față de plângerile israeliților:

„Ei au nesocotit țara desfătărilor; n-au crezut în Cuvântul Domnului, ci au cârtit în corturile lor și n-au ascultat de glasul Lui. Atunci, El a ridicat mâna și a jurat că-i va face să cadă în pustie” (Psalmul_106:24-26). „Să nu cârtiți cum au cârtit unii din ei, care au fost nimiciți de Nimicitorul. Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde și au fost scrise pentru învățătura noastră...” (1_Corinteni_10:10–11a).