Atenția presupune o profunzime mult mai mare decât a asculta doar cu urechile — ea implică „o inimă care ascultă”. Când Dumnezeu i‑a dat posibilitatea lui Solomon de a cere orice și-ar fi dorit, acesta a cerut, cu înțelepciune, să-i fie dată o inimă care ascultă. În rugăciunea lui, cuvântul ebraic tradus prin pricepută mai poate fi tradus și care ascultă.
„Dă dar robului Tău o inimă pricepută [shama], ca să judece pe poporul Tău, să deosebească binele de rău!” (1 Împărați 3:9). Dumnezeu i-a dat lui Solomon ce a cerut, pentru că a făcut-o cu o inimă pricepută și mai mult de atât, Dumnezeu i-a promis înțelepciune, bogății și faimă. (Vezi 1_Împărați_3:10-13.)
|