Dăm la iveală faptul că avem un spirit de critică atunci când menționăm greșelile altora celor care nu fac parte din soluție. Amărăciunea, amintirea greșelilor trecute și dorința de răzbunare sunt și ele semne ale unui spirit de judecată.

Cine discerne își examinează propria viață. În schimb, cine judecă trece cu vederea greșelile similare din viața sa. Cine discerne verifică toate datele problemei, dar cine judecă își formează o părere și apoi caută dovezi care o susțin.

Cine discerne se ocupă de greșelile altcuiva în particular, însă cine judecă, condamnă în public. „Discernământul este chemarea lui Dumnezeu la mijlocire, niciodată la găsirea greșelilor.” — Oswald Chambers