Domnul Isus a fost supus atât Tatălui ceresc, cât și părinților pământești.
El zicea: „Ava – adică ‘Tată’ –, Ție toate lucrurile Îți sunt cu putință; depărtează de la Mine paharul acesta! Totuși facă-se nu ce voiesc Eu, ci ce voiești Tu.” (Marcu_14:36)
„Apoi, S-a coborât împreună cu ei [părinții], a venit la Nazaret și le era supus. Mamă-Sa păstra toate cuvintele acestea în inima ei.” (Luca_2:51)
Isus S-a smerit când a lăsat slava cerească, S-a întrupat, a locuit printre oameni și a murit pe cruce pentru păcatele întregii lumi.
„El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuși n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuși și a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfățișare a fost găsit ca un om, S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce.” (Filipeni_2:6-8)
Duhul Sfânt arată smerenie prin faptul că locuiește în ființe umane nevrednice.
„Nu știți că voi sunteți Templul lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi?” (1_Corinteni_3:16) „Comoara aceasta o purtăm în niște vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu, și nu de la noi.” (2_Corinteni_4:7)
|
