Mulți sunt confuzi din pricina următoarei afirmații, pe care o regăsim inclusiv în mărturia personală a lui Pavel: „Și acum, ce zăbovești? Scoală-te, primește botezul și fii spălat de păcatele tale, chemând Numele Domnului” (Fapte 22:16).

Dacă botezul ne-ar spăla păcatele, nu ar mai fi nevoie de sângele lui Cristos. Petru mărturisește însă că suntem răscumpărați „cu sângele scump al lui Hristos” (Vezi 1 Petru 1:18-19).

De asemenea ar mai însemna că nu suntem mântuiți prin darul fără plată al credinței, ci prin fapte, întrucât botezul este o faptă. Asta ar fi cu totul contrar Scripturii, care afirmă:

„Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.” (Efeseni 2:8-9)

După ce primim darul fără plată al mântuirii datorită harului și prin credință, arătăm, prin botez, o dovadă externă a acestei schimbări interne.