Muzica armonioasă este în acord cu natura și căile lui Dumnezeu. Dumnezeu S-a descris pe Sine Însuși ca fiind Începutul și Sfârșitul: „Eu sunt Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul” (Apocalipsa 1:8). Muzica ordonată are măsuri și tonalități care generează melodia, o progresie și o concluzie.
Dumnezeu este un Dumnezeu Triunic; fiecare Persoană din Trinitate este în armonie cu celelalte două. Dumnezeu Fiul este egal cu Dumnezeu Tatăl. Isus S-a supus pe Sine Însuși Tatălui și L-a glorificat pe Tatăl prin ascultarea Lui. „Căci M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis” (Ioan 6:38), iar aceasta fără să schimbe nimic din poziția Lui în divinitate: este la fel ca Dumnezeu Tatăl. Aceasta ilustrează
funcția armoniei în muzica ordonată. Ea este sub controlul melodiei, o intensifică și o accentuează.
Ritmul în muzică este analog Duhului Sfânt. El nu a venit să Se mărească pe Sine, ci mai degrabă pe Tatăl și pe Fiul, nici nu a venit să atragă atenția asupra Lui, ci ca să-L glorifice pe Tatăl și pe Fiul. Când ritmul devine dominant și este independent de melodie și de armonie, face ca muzica să devină haotică.
Dumnezeu este Creatorul și arată o varietate infinită în ceea ce creează. În același fel, muzica ordonată are teme care se repetă periodic, dar o melodie, o armonie sau un ritm identic nu se repetă mai mult de o dată. Muzica haotică însă adesea abundă în repetiții. După trei sau patru repetiții, fie de tonalitate crescătoare, armonică sau ritmică, ascultătorul ori reacționează la o astfel de muzică, ori devine pasiv față de ea, iar apoi dependent de aceasta.
Cei care sunt dependenți de muzica haotică sunt motivați să încalce ordinea gândirii, a comportamentului și a relațiilor evlavioase.
|
|
