Unui bărbat medicul i-a spus că analizele lui arată că mai are puțin de trăit. Omului îi repugna ideea să moară pur și simplu și visa să apară o cauză eroică pentru care să-și dea viața. Ocazia a apărut!
S-a dat o spargere în orașul său iar hoțul a luat ostatici înăuntru. Poliția a încercuit magazinul dar nu a mai putut face nimic. Omul nostru i-a cerut voie comandantului de poliție să intre în magazin pentru a-i salva pe ostatici.
„Vei fi omorât!”, i-a răspuns comandantul. Omul i-a zis: „Nu mi-e frică. Oricum, medicul mi-a spus că voi muri în scurt timp.” Având permisiunea comandantului, bărbatul a intrat îndrăzneț în magazin și s-a îndreptat spre hoț.
Hoțul a fost luat prin surprindere de curajul omului respectiv și a presupus că erau și alte persoane împrejur, așa că s-a predat iar ostaticii au fost eliberați.
După doar câteva zile, medicul i-a spus acestui bărbat: „Am interpretat greșit analizele dumneavoastră. Nu vă apropiați de moarte.” Omului i-a pierit îndrăzneala pentru că a început să se concentreze din nou asupra vieții, nu asupra morții.
Pentru a învinge teama de moarte trebuie să avem o cauză măreață pentru care nu doar să trăim, dar să fim gata și să ne dăm viața. „Căci, pentru mine, a trăi este Hristos și a muri este un câștig” (Filipeni_1:21).
Cunoscând realitatea că, fie mai devreme fie mai târziu, viața noastră aici pe pământ se va sfârși, să ne angrenăm în această cursă extraordinară, întrebându-ne mereu: „Cât de mult pot realiza pentru Domnul, înainte să Îl văd față în față?”
|
